TREE SOC and flowers SOC Medicinal properties

Healing Power of Trees -sOCUL -

Socul (Sambucus nigra), cunoscut în unele regiuni sub nume destul de neobişnuite, cum ar fi holer, hoz, iboz, scorpat, soace, este un arbust din familia Caprifoliaceae, întâlnit frecvent la margini de pădure, în luminişuri sau în subarboretul din desişuri, precum şi în lunci, ca şi în spaţii deschise la şes, unde creşte stufos, pe lân­gă gardurile gospodăriilor, atingând chiar şi înăl­ţimi de 4-5 metri. , As well as in meadows, as well as in open spaces, where it grows thickly, besides the fences of households, reaching even heights of 4-5 meters. În perioada mai-iulie, el se împo­dobeşte cu nenumărate umbreluţe de flori alb-găl­bui, mărunte, având forma unor steluţe, care degajă un parfum intens. Se culeg numai pe vreme însori­tă, pentru a fi uscate ulterior, tot prin expunere la soare. În cazul când nu există condiţii prielnice, se pun la uscat pe coli mari de hârtie, în poduri. După ce florile se trec, în urma lor rămân fructele, nişte boabe rotunde, cu gust plăcut, dulce-acrişor, foarte preţuit şi de păsări. La maturitate, boabele de soc se colorează în nuanţe închise, de la vişiniu până la negru, atârnând pe ramuri grupate în fostele in­flo­rescenţe, ce măsoară 12-20 centi­metri în diame­tru. Se recoltează toamna, în septembrie sau oc­tom­brie şi, după ce au fost uscate la soare sau în poduri bine aerisite şi li s-au îndepărtat codiţele, sunt păstrate în pungi de hârtie sau depozitate în saci. Proprietăţile benefice ale socului au fost re­mar­cate încă din antichitate. Arbustul apare în scrierile lui Plinius cel Batrân, sub denumirea "sambucus". Pe meleagurile dacice, unde şi-a găsit variate utili­zări ca remediu în medicina zamolxiană, îl chema "seoacs" ori "soac" - cuvinte care stau, în mod evident, la originea numelui său actual din limba română. Between May and July, he is adorned with countless white-yellow, umbrella-shaped, umbrellas in the form of stars, which give off an intense fragrance. They are harvested only in sunny weather, to be dried afterwards, also by exposure to the sun. If there are no good conditions, dry them on large sheets of paper in the bridges. After the flowers pass, behind them remain the fruits, some round grains of sweet, sweet-sour taste, very cherished by birds. At maturity, shock beans are colored in dark shades, from cherry to black, hanging on branches clustered in former inflorescences, measuring 12-20 centimeters in diameter. They are harvested in autumn, in September or October, and after they have been dried in the sun or in well-ventilated bridges, and the trunks have been removed, stored in paper bags or stored in bags. Beneficial properties of shock have been remarked since antiquity. The shrub appears in the writings of Plinyus the Old, called sambucus. In the Dacian lands, where he found various uses as a remedy for Zamolxian medicine, he called him "seoacs" or "soak" - words that obviously belong to the origin of his current name in Romanian. Mituri şi superstiţii Myths and superstitions! La indieni, socul a fost dintotdeauna considerat un panaceu, dătător de viaţă lungă. În schimb, pro­babil că boabele lui negre, asemănă­toare cu ale mătrăgunei, au îndemnat populaţiile europene să-i creeze o aură de mister, ţesând în ju­rul său nume­roase legende. Se credea că o tufă de soc are pute­rea să asigure protecţie caselor pe lângă care creşte, respectiv, oamenilor care trăiesc în ele, deoarece între ramurile lui îşi găsesc adăpost tot felul de enti­tăţi supranaturale, spiriduşi, zâne şi duhuri, acestea din urmă aflate de obicei în tranzit spre tărâmul de dincolo. Tocmai de aceea, olan­de­zii nu tăiau niciodată crengi de soc, fără a cere mai întâi permisiunea spiritelor, care, altfel, ar fi putut să se supere şi să-i bântuie. În Germania, fraţii Grimm au reluat într-unul din basmele lor un per­sonaj fantastic, plăsmuit de imaginaţia folclo­rică, iar apoi perpetuat şi mereu modelat de tradiţia populară: bătrâna Holle. Poveş­tile şi cântecele o descriau ca pe staros­tele unei cete de suflete ale copiilor încă nenăs­cuţi, împreună cu care colinda prin lume, în căutarea părinţilor potriviţi. La răs­timpuri, grupul făcea popas în coroa­na deasă a unui soc. De aici şi datina ca femeile care îşi doreau copii sau erau deja însărcinate, să scuture o tufă de soc, ca să le cadă în poală un suflet de copil. Exista şi o a doua variantă, rezervată fetelor nemăritate: şi lor li se recomanda să scuture tufa, însă nu ori­când, ci la solstiţiul de iarnă, în ziua de 21 decem­brie. Şi din direcţia de unde aveau să audă un câine lătrând, de acolo urma să le sosească ursitul. Aşa­dar, nu e câtuşi de puţin de mirare că ramurile de soc erau folosite la confecţionarea baghetelor magice. In the Indians, shock has always been considered a long-lived panacea. Instead, perhaps its black-berry-like maize grains have urged European populations to create an aura of mystery, weaving around it many legends. It was believed that a bush of shock has the power to provide protection for the houses to which it grows, respectively, to the people living in them, because among its branches find shelter all sorts of supernatural entities, spirits, fairies and spirits, the latter Usually in transit to the realm beyond. That is why the Dutch did not ever cut the branches, without first asking for the permission of the spirits, who would otherwise have grown up and haunted them. In Germany, the Grimm brothers resumed in one of their fairy tales a fantastic character, folded by folk imagination, and then perpetuated and always modeled by the folk tradition: old Holle. Stories and songs described her as the caress of a bunch of souls of unborn babies, with whom they roamed through the world in search of the right parents. In the meantime, the group stopped in the crown of a shock. Hence the fact that women who wanted children or were already pregnant, shake a bump of shock so that a child's heart could fall into their lap. There is also a second variation, reserved for unmarried girls: and they are advised to shake the bush, but not at any time, but at the winter solstice on December 21st. And in the direction where a dog would be barking, the beast would come from there. So, it is not surprising that shock waves were used to make magical wands. Utilizări terapeutice Therapeutic uses ! * Din florile socului se prepară un ceai, din care se beau 3-4 căni pe zi, la gripă sau răceală, dar şi la infecţiile urinare. În acest scop, se infu­zează, timp de 15 mi­nute, 1-2 linguriţe de flori, uscate în 200 ml apă clocotită. * Pentru combaterea consti­pa­ţiei se bea seara, înainte de cul­care, o cană de ceai (200 ml), pre­gătit cu 1 linguriţă de flori us­cate şi mărunţite. Are efect laxativ, diuretic şi su­dorific. * O infuzie mai puţin concen­trată, obţinută din 40 g flori, lăsate 15-20 de minu­te într-un litru de apă în clocot, se aplică extern, sub formă de cataplasme contra ar­su­rilor, abceselor, furunculelor şi erizipe­lului. * La arsurile de soare, se poa­te între­buinţa şi balsamul a cărui reţetă o veţi găsi mai jos. * Sucul stors din boabele de soc se adminis­trea­­ză intern, pentru detoxifiere şi ca tratament contra nevralgiilor. Scoarţa se întrebuin­ţea­ză ca re­mediu împotriva infec­ţiilor urinare şi a constipaţiei. Frun­zele zdrobite lasă un suc care poate fi utilizat, prin tamponări locale, la arsuri şi hemoroizi. Socul este una dintre plantele recomandate pen­tru fumigaţii Tea is prepared from the flowers of shock, from which 3-4 cups a day, flu or cold, but also urinary infections. For this purpose, infuse, for 15 minutes, 1-2 teaspoons of flowers, dried in 200 ml boiling water. * To fight constipation, drink a cup of tea (200 ml), prepared with 1 teaspoon of dried and crushed flowers, before bedtime. It has laxative, diuretic and sudorific effect. * A less concentrated infusion, obtained from 40 g of flowers, left for 15-20 minutes in one liter of boiling water, is applied externally in the form of cataplasms against burns, abscesses, furuncles and erizipel. * For sunburns, you can also use the balsam you will find below. Succulent juice from the shock beans is administered internally for detoxification and as treatment against neuralgia. Bark is used as a remedy against urinary infections and constipation. Crushed leaves leave a juice that can be used, through local swabs, for burns and hemorrhoids. Sock is one of the plants recommended for fumigations Socată Soft drink recipe! Ingrediente: 8-10 flori proas­pete sau uscate de soc, 4-5 lămâi, 1 kg zahăr, 10 g drojdie, 10 l apă. Mod de preparare: 1. Tăiaţi lămâile în felii şi puneţi-le împreună cu florile, zahărul şi drojdia într-un borcan mare, turnând deasupra întreaga cantitate de apă. 2. Lăsaţi totul la fermentat timp de 48 de ore. De două ori pe zi, amestecaţi conţinutul borcanului cu ajutorul unei linguri de lemn cu coadă lungă. Apoi scurgeţi lichidul în sticle şi aveţi grijă să le astupaţi bine. Sticlele se depozitează cu gura în jos, la răcoare, într-un loc ferit de lumină. Utilizare: Socata este o băutură deosebit de plă­cută, răcoritoare şi spumantă. Totodată, ea rea­lizează un aport vitaminic deloc neglijabil (conţine o doză însemnată de vitamina C, alături de A şi de vitamine din complexul B). Ingredients: 8-10 fresh or dried flowers of shock, 4-5 lemons, 1 kg of sugar, 10 g of yeast, 10 l of water. Method of preparation: 1. Cut the lemons into slices and put them together with the flowers, sugar and yeast in a large jar, pouring over the whole amount of water. 2. Let it all fermented for 48 hours. Twice a day mix the contents of the jar with a wooden spoon with a long tail. Then drain the liquid into bottles and be careful to snap them off. Bottles are stored with the mouth down, in the cool, in a place protected from light. Usage: Socata is a particularly pleasant, refreshing and sparkling drink. At the same time, it makes a very negligible vitamin intake (it contains a significant dose of vitamin C, along with A and B complex vitamins). Sirop cu flori de soc Ingrediente: 20 flori proaspete de soc, 2 kg zahăr, 2 l apă, 50 g acid citric, su­cul şi coaja de la 2 portocale şi 2 lămâi (preferabil bio). Mod de preparare: 1. Culegeţi şi spălaţi florile de soc. Amestecaţi zahărul şi apa cu acidul citric, până la di­zolvarea completă a zahărului. Tăiaţi citri­cele în felii subţiri şi puneţi-le în apa îndulcită, îm­preună cu florile de soc. 2. Lăsaţi vasul deoparte pen­tru 48 de ore. După aceea, stre­cu­raţi li­chidul şi aruncaţi florile, stoar­ceţi feliile de lămâie şi por­tocală şi turnaţi siropul în sticle curate. Syrup with flowering flowers Ingredients: 20 fresh flowers, 2 kg of sugar, 2 l of water, 50 g of citric acid, the juice and the peel of 2 oranges and 2 lemons (preferably bio). Method of preparation: 1. Draw and wash the flowers. Mix the sugar and water with citric acid until the sugar is completely dissolved. Cut the citrus fruits into thin slices and put them in the sweetened water, along with the flowering flowers. 2. Leave the pot aside for 48 hours. Then, squeeze the liquid and throw the flowers, squeeze the lemon and orange slices and pour the syrup into clean bottles. Prăjiturele de casă Ingrediente: 20 flori proas­pete de soc, 1 ou, 500 ml lapte, 70 g zahăr, puţin zahăr vanilat, 200 g făină, ulei de cocos. Mod de preparare: Cu oul, laptele, zahărul şi făi­­na, frământaţi un aluat. Înfă­şu­raţi pe rând florile în aluat şi prăjiţi-le în ulei de cocos fier­bin­­te. Prăji­tu­relele cu flori de soc sunt deli­cioa­se şi se potri­vesc de minune cu nec­tarul de mere, compotul de me­rişoare sau iaurtul cu aromă de vanilie. House cookies Ingredients: 20 fresh flowers of shock, 1 egg, 500 ml of milk, 70 g of sugar, a little vanilla sugar, 200 g of flour, coconut oil. Method of preparation: With the egg, milk, sugar and flour, knead a dough. Roll the flowers in the dough and fry them in hot coconut oil. The bouquets of bouquet are delicious and fit nicely with apple nectar, cranberry sauce or vanilla flavored yogurt.

TIA SERBANESCU - UN VOT CARE PEDEPSESTE AROGANTA _ FORMULA AS !

Ponta a făcut greşeala vieţii sale: i-a umilit şi sfidat pe românii din diaspora" - Klaus Iohannis a înregistrat o victorie zdro­bi­toare în alegerile prezidenţiale, la o diferenţă de 9% faţă de Victor Ponta, surprinzând pe toată lumea: sociologi, oameni politici, lideri de opinie. Care sunt mecanismele acestei victorii? Cum a reuşit Iohannis să recupereze cele zece procente, cu care se afla în urma lui Ponta, între cele două tururi de scrutin, şi să adauge alte nouă la capitalul său electoral? Nu e atât o mare victorie a lui Klaus Iohannis, cât o mare înfrângere a lui Victor Ponta. Şi pentru aceas­ta îi suntem îndatoraţi, ca să zic aşa, chiar lui Ponta. Întotdeauna, PSD a pierdut alegerile pe mână pro­prie. Să ne amintim că Mircea Geoană a pierdut ale­gerile prezidenţiale din 2009 într-o singură noapte, printr-o vizită neinspirată făcută lui Sorin Ovidiu Vântu. Să nu uităm că şi Adrian Năstase a pier­dut, în 2004, după câteva întrebări, într-o dezba­tere televi­zată. Practic, de la Ion Iliescu încoace, niciun can­didat al PSD nu a mai câştigat alegerile pentru funcţia de preşedinte al României. Dar niciodată un candidat al PSD nu a fost învins atât de categoric ca Victor Ponta. Spuneam, cândva, că întotdeauna când Opoziţia nu e în stare să facă o campanie convingătoare - şi n-a fost nici de data asta -, o ajută PSD să învingă, prin greşelile fatale pe care le comite. De data asta, Ponta, care se credea deja ales, cu o aroganţă fără margini, cu aere de liftier obraznic, care se consideră stăpânul mişcării pentru că apasă pe butoane, a făcut greşeala vieţii sale, care i-a adus sfârşitul: i-a umilit şi sfidat pe românii din diaspora. Atât în turul întâi, când a dovedit în primul rând incapacitate organizatorică şi, în al doilea rând, dispreţ la adresa românilor din străinătate, cât şi în turul al doilea, când a apelat la aceleaşi mijloace prin care i-a împiedicat, de fapt, pe cei din diaspora să voteze, lăsându-i să aştepte în zadar ore în şir la coadă. După primul tur, nu s-a gândit că românii se vor mobiliza mai bine şi vor veni în număr mai mare să voteze şi în diaspora, şi în ţară. Dar exact asta s-a întâmplat! Au venit unii de seara, ca să prindă rând la vot - ca pe vremea lui Ceauşescu, când se aştepta carne sau lapte -, au răbdat ploaie, frig, epuizare fizică, dar astfel, în diaspora s-a înre­gistrat un record de votanţi: peste 370.000. Acest gest civic în masă a impresionat şi cancelariile europene. Nicăieri, în marile capitale europene, nu s-au mai văzut cozi de kilometri făcute de oameni care vor să voteze. În ţară, exemplul diasporei a fost molipsitor, pe fondul unei solidarizări cu cetăţenii români din străinătate, batjocoriţi de guvernul Ponta. Scârba faţă de politică şi lehamitea faţă de vot au fost abandonate, mai ales de tineret, care a vrut să-şi exercite un drept de care nu-i prea păsa până nu s-a văzut în pericolul de a-i fi încălcat. Aşa s-a creat un val cu efect de tsunami, care a măturat avantajul lui Ponta şi l-a făcut preşedinte pe Iohannis. << "Putem spune că în 16 noiembrie am avut o victorie a bunului simţ >> După bătălie, mulţi îşi asumă meritele victoriei, spunând că ei l-au făcut preşedinte pe Iohannis. În fapt, să observăm că nu lideri ai societăţii civile, nu moderatori de televiziune, nu activişti pricepuţi de partid, nu consilieri de taină au scos lumea la vot... În principal, reţelele sociale de pe internet şi unele televiziuni au propagat indignarea legitimă faţă de comportamentul guvernului Ponta în legătură cu românii din diaspora. Iar acest sentiment a adus la urne foarte mulţi nehotărâţi sau indiferenţi, care altminteri n-ar fi votat. Revolta populară i-a adus lui Iohannis mai mult de 20% peste ce luase în primul tur. Niciun ONG, niciun partid, niciun maestru din umbră n-ar fi reuşit această performanţă. S-a văzut că în faţa revoltei electoratului nu au mai contat toate mijloacele întrebuinţate din plin de Ponta: pomeni electorale, şantaj, minciună, propagandă deşănţată şi manipulare prin majoritatea mass media, care i-au ţinut trena. Milioane şi milioane de euro cheltuiţi degeaba. Că indignarea a fost uniform răspândită o dovedesc rezultatele votului, căci Iohannis a câştigat şi în judeţe din Moldova, în care, în general, erau vo­taţi candidaţii PSD. A fost un vot negativ covârşitor, pedepsitor, o sancţiune drastică la adresa aroganţei, a proastei organizări, a mitomaniei, a manipulării şi a tuturor celorlalte defecte ale lui Ponta, pe care, parcă, acesta le-a adunat de la toţi politicienii şi le-ar fi în­mulţit cu trei. Dar este şi o sancţiune asupra unei întregi categorii de politicieni şi a unui mod de a face politică. Românii au arătat că vor o altfel de politică, mai puţin logoreică, mai sobră, mai eficientă, mai respectuoasă faţă de lege. Putem spune că în 16 no­iembrie am avut o victorie a bunului simţ. A fost un vot negativ, care, prin semnificaţii şi prin modul de politică pentru care a optat, devine unul pozitiv. <> - Iohannis nu a promis marea cu sarea, ci lucruri de bun simţ, realizabile: lucrul bine făcut, nu de mân­tu­ială, respectarea legilor, continuarea luptei antico­rup­ţie, păstrarea alianţelor României cu Vestul. Iar Iohannis are toate datele să se ţină de aceste pro­misiuni, pentru că vedem ce a făcut la Sibiu - un oraş pe care l-a preluat într-o stare deplorabilă şi pe care îl lasă la nivelul unor capitale europene. Iohannis nu trebuie decât să rămână el însuşi. Vai celor învinşi!" - Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, avertizase, înainte de alegeri, că în cazul unui eşec al lui Ponta, partidul riscă să se pulverizeze. Ponta însuşi a ameninţat: "Dacă pierd alegerile, scapă cine poate". Ce se va întâmpla cu Victor Ponta şi cu PSD? Vae victis! Vai celor învinşi! - cum spune la­tinul. Dacă ar fi pierdut ACL, probabil că ar fi fost de­zastru în tabăra lor, se spunea adio fuziunii PNL cu PDL, partide care rămâneau fără speranţă şi tot mai sub­ţiate, în opoziţie. Dar a pierdut Ponta şi urmează lupte interne în PSD şi între PSD şi aliaţii săi, poate ru­perea coaliţiei de guvernare, poate demisia sau de­miterea lui Ponta. Dezamăgirea e foarte mare în PSD, pentru că erau siguri de victorie şi pentru că libertatea multor figuri de la centrul partidului depindea de asta. În PSD se fac acuzaţii de trădare şi se vor plăti curând poliţe. Primul vizat este Liviu Dragnea, care se află la al doilea mare rateu: al doilea candidat la preşedinţie pe care îl ia de pe primul loc şi îl duce la eşec. Aşa că unii ca Dan Şova, de exemplu, i-au cerut demisia din funcţia de preşedinte executiv al PSD. Alţii, ca Robert Negoiţă, primarul sectorului 3 al Capitalei, a solicitat retragerea PSD de la guvernare. Lui Victor Ponta nu i-a fost cerută demisia de la conducerea partidului, dar ACL l-a somat să demisioneze, pentru felul în care a organizat alegerile. Ponta nu poate fi constrâns să demisioneze decât de cei din propriul partid. Ar mai putea cădea şi la o moţiune de cenzură, dacă se schimbă majoritatea parlamentară. Oricum, pierderea uneia dintre funcţii atrage pierderea celeilalte. Iar dacă Ponta mai rămâne prim-ministru, are o misiune grea: să facă bugetul pe 2015, în care să acopere miliardele pe care le-a aruncat pe pomeni electorale. - Cine mai pierde, în urma acestor alegeri? - Pierde şi Biserica Ortodoxă Română, care s-a implicat în campania electorală, prin unii dintre clericii ei, în pofida propriului statut şi a propriilor hotărâri. Biserica are rolul ei foarte important, un prestigiu de apărat, şi nu avea de ce să se amestece într-o luptă politică, pe alocuri foarte murdară. E drept că Biserica nu s-a pronunţat ca instituţie, dar unii ierarhi şi preoţi i-au făcut campanie pe faţă lui Victor Ponta, adică s-au rugat la o "icoană" greşită, lipsită de orice urmă de "sfinţenie". Pierd şi foştii candidaţi la preşedinţie care l-au susţinut pe Ponta nu din vreo credinţă că vor fi bine reprezentaţi sau din ataşament la social-democraţie, ci din oportunism şi, mai ales, din lăcomie pentru funcţii şi bani: Teodor Meleşcanu, Călin Popescu Tă­riceanu, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor. Pierd şi televiziunile care s-au angajat în sprijini­rea lui Ponta, fără respectarea unor minime reguli deontologice. Jurnaliştii de acolo s-au transformat în mardeiaşi politici, trăgând şi mai mult în jos cre­dibilitatea întregii bresle. În slujirea lui Ponta, argu­mentul a cedat locul insultei, iar obiectivitatea a lăsat locul propagandei. Pierd şi Elena Udrea şi PMP, Aurelian Pavelescu, liderul PNŢCD, care au scăldat-o, îndemnând la boi­cotarea alegerilor. Udrea a spus apoi, pe ultima sută de metri, că votează contra lui Ponta, dar a fost con­fuză. Traian Băsescu, pe de altă parte, a cerut "bă­siş­tilor", ca în turul doi să-l voteze pe Iohannis. Această declaraţie a mai estompat din impresia penibilă lăsată în campania pentru turul întâi, în care o susţinuse fervent pe Udrea. S-a comportat ca un preşedinte care ţine de familia popularilor europeni. În felul acesta, se face un transfer de putere la Cotroceni mult mai lin şi decent decât se anunţa la începutul campaniei elec­to­rale, neameninţat de convulsii ulterioare, de răzbunări urâte şi de surprize neplăcute. "România câştigă foarte mult de pe urma alegerii lui Iohannis" - Ce câştigă România, odată cu ascensiunea lui Klaus Iohannis la Cotroceni? - România era deja un model de stat care a rezolvat problema minorităţilor, acordându-le cele mai multe drepturi (UDMR se află la guvernare din 1996 încoace aproape neîntrerupt, azi având şi un vicepremier...). România dă însă, prin alegerea unui dublu minoritar, etnic şi religios, o nouă dovadă că aici nu se poate vorbi de şovinism, xenofobie sau fun­da­mentalism. Şi asta, într-o vreme în care naţio­nalismele, motivate sau nu religios, reizbucnesc peste tot în lume, provoacă separatisme, războaie, crime. Ceea ce face din România o excepţie fericită, un ele­ment de stabilitate în zonă, un partener de încredere atât pentru SUA, cât şi pentru UE. Alegerea lui Klaus Iohannis este benefică nu numai prin aceste avantaje de imagine rezultate din apartenenţa lui etnică şi religioasă, ci şi prin apartenenţa sa la Partidul Popular European şi, de asemenea, prin calităţile sale umane: seriozitate, cumpătare, civilitate, eficienţă. Dincolo de aceste câştiguri imagologice, am scăpat de pede­serizarea completă a statului şi avem un cenzor sever al actului de guvernare. În fine, Klaus Iohannis este venit de curând în PNL şi nu e perceput ca un om foarte ataşat de acest partid, astfel încât să fie blocat în sistemul liberal, ceea ce ar putea fi un plus pentru relaţiile lui instituţionale cu toate partidele şi cu orice guvern, indiferent de coloratura sa. Are o anumită dis­tanţă care îi conferă încredere şi relaxare în abordarea tuturor. Relaţiile cu Rusia şi China vor fi influenţate în vreun fel de faptul că avem un preşedinte net pro-Vest? Klaus Iohannis îmi pare un om pragmatic, care va şti, probabil, să gestioneze relaţiile cu toate statele, în interesul României. Ba aş spune că originea sa germanică îi aduce un avantaj în privinţa relaţiei cu Rusia, dacă e să avem în vedere legăturile speciale dintre Federaţia Rusă şi Germania, dintre liderii germani şi liderii ruşi.

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţi ! FORMULA AS NEWSPAPER!

Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare - Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pen­tru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia infecţiilor renale şi uri­nare, formarea pietrelor, precum şi alte tulburări la acest ni­vel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus că o ali­men­taţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este be­ne­fică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a con­sta­tat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afec­tate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru să­nă­tate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii majo­rităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vin­decarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce con­stă această cură: Ce este dieta alcalină ste un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita categorie a alimen­telor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reac­­ţie alcalină. Alimentele care determină alcaliniza­rea sângelui, urinei, salivei ş.a.m.d. sunt cele foarte bo­gate în clorofilă, adică legumele verzi şi zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi anti­oxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toa­te felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele inte­grale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a ali­mentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cin­ste", carnea şi toate preparatele din car­ne, băutu­rile acidulate, zahărul alb şi toate ali­mentele boga­te în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conţine fiecare categorie de ali­men­te din dieta alcalină: Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină Alimentele bazice se consumă mai ales în sta­re crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scur­tă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzava­tu­rile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie, broccoli, cono­pida, cea­pa ver­de, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castra­veţii, ţelina, sfecla, anghinarea, spa­ranghelul. Apoi, nu tre­buie să lip­sească din alimentaţie sa­latele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele ob­ţinute din frun­zele de spanac, de sa­lată, de salată creaţă, de unti­şor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod spe­cial zar­za­vaturile proas­­pete, adi­că ţe­lina şi pă­trun­jelul ver­de, mă­rarul, leuş­tea­nul, năstu­relul. Dintre fructe, cele mai bu­ne sunt: merele, avo­cado, lămâile, lă­mâile verzi, grep­frutul, gu­tuile, cireşele, pe­pe­nele galben şi cel roşu. Alimente tolerate Sunt un fel de alimente "neu­tre", care nu influen­ţea­ză nici pozitiv şi nici negativ or­ga­nismul. Din această cate­gorie fac par­te tofu, hrişca, le­gumele şi cerealele germinate, uleiu­rile extra­virgine, peştele, nuca de cocos, floa­rea-soa­relui, usturoiul şi ceapa ajunse la maturitate, ghim­birul, mază­rea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi se­minţe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de le­gume (pătrunjel, morcov, păs­­târnac). Tot alimente tole­rate sunt şi caisele, zmeura, pier­sicile, perele, smochi­nele proas­pete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele ne­fiert, iaur­tul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză ne­fer­men­tată în general. Alimente strict contraindicate Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oţetul, zahă­rul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fruc­tele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proas­pete sunt bu­ne!), fructele uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poa­te fi consumată puţină şi doar dacă este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cupto­rul cu microunde sau îndelung preparate termic. Hidratarea În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile al­ca­line, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cim­bri­şorul, socul sau măghiranul. Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au inscrip­ţio­nate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noas­tre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Her­culane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tra­tarea apei de la robinet exis­tă în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl, nitriţi, nitraţi) şi mă­resc pH-ul apei. Alături de consumul ali­men­telor şi al apei alcaline sunt reco­mandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din tim­pul efor­tului ajută la elimi­narea rezi­duurilor de meta­bo­lism acide, reducând totodată stresul oxi­da­tiv şi crescând pH-ul sân­ge­lui. Exer­ciţiile fi­zice (alerga­rea, mersul în pas rapid, fit­nessul, aerobicul, gim­nasti­ca la domiciliu) vor fi fă­cute în haine de bumbac, sim­ple, care să absoarbă foar­te bine trans­piraţia şi apoi să poată fi spă­late la tem­peraturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, siste­ma­tic, dar nu dus la extrem. La sportivii de per­formanţă, care fac eforturi foarte intense sau înde­lungate, s-a ob­ser­vat că sân­­gele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organis­mul chinuit de supra-efort con­sumă canti­tăţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxi­danţi, lăsând organismul fără protecţie în faţa proce­selor oxi­dative. Aşadar, reţineţi: efort sis­te­matic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se do­vedeşte a fi dăunător. Regimul alcalin este printre cele mai eficiente tera­pii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi con­stat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolna­vilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroa­me sau cu ova­re polichistice. Merită menţionat şi faptul că acest re­gim este un adevărat miracol în cazurile infec­ţiilor reci­divante sau rezistente la tratament, cum ar fi can­di­do­zele, cistitele, virozele de tot felul, infec­ţiile res­pira­torii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent şi reglator al imuni­tăţii, reedu­când or­ganismul să se apere singur în faţa agenţilor microbieni. Dieta alcalină şi cancerul Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele de sănătate deschise de către doc­torul Robert Young şi profilate pe studiul şi trata­mentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o du­rată de mini­mum 12 săptămâni, timp în care se con­sumă ex­clusiv alimente alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimen­te, se admi­nistrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde des­hi­dra­tat, magneziul şi calciul natural, ex­trac­tele de alge de apă dulce. Amelio­rările sunt în majo­ritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul mira­culoase: durerile sunt reduse sau dis­par, reapare apetitul ali­mentar şi pofta de viaţă, tumo­rile îşi opresc creşterea sau chiar intră în re­mi­sie. Cum sunt posibile aceste fenomene excep­ţio­nale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi anti­tumorale ale clo­ro­filei. Apoi, foarte multe din alimen­tele alcalinizante în stare proaspătă, ne­preparată termic, conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică. Dieta alcalină şi hepatita virală În această afecţiune, tratamentul cu alimente alca­linizante are efectul cel mai spectaculos, declanşând o reac­ţie foarte puternică a sistemului imunitar, stopând pro­cesele distructive la nivelul ficatului şi stimulând func­ţionarea normală a acestuia. Ca element specific în ali­mentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proas­­pete, bine spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după ca­re se filtrează şi se consumă ime­diat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fie­care zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină şi de consum al aces­tor su­curi, se observă, în peste 90% din cazuri, o scă­dere spec­taculoasă a valori­lor viremiei şi ale transami­nazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt dimi­nuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete cu­loarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc expo­nenţial. Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capaci­tatea de efort creşte şi ea, pacientul sim­ţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evo­lu­ţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice alt tratament, na­tu­ral sau de sinteză. Dieta alcalină şi diabetul Unii cercetători afirmă că doar patru săptă­mâni de dietă 100% alcalină sunt su­ficiente pen­tru a vindeca dia­­betul de tip II, şi şase săptămâni de cură sunt sufi­ciente pen­tru a ameliora foar­te mult diabetul de tip I. Aceste afirmaţii ex­trem de în­drăzneţe devin credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excep­ţionale ale aces­tei cure: 1. Reduce direct glicemia, multe dintre ali­mentele al­caline de bază, cum ar fi salata, cea­pa, prazul, andi­vele, anghi­narea sau pă­pă­dia, conţinând sub­stanţe cu un efect hipo­gli­ce­miant mai puternic decât multe me­di­ca­mente de sin­teză antidia­betice. 2. Stimulează direct se­creţia endocrină a pancrea­sului, aju­tând, gradat, la re­ducerea dozelor de insulină şi la re­nun­ţarea la medicaţia spe­ci­fică. 3. Este foarte săracă în za­haruri cu asimilare rapidă, pre­zente în alimentaţia obiş­nuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice. Ali­mente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul de­cor­ticat, porumbul sunt total contraindicate în această cu­ră, care în schimb este foarte bo­gată în fibre alimentare, care au un rol extrem de be­nefic, aşa cum vom vedea. Fibrele alimentare pre­zente în alimentele alcali­ni­zante reţin glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gra­dat, foarte lent, prote­jând ast­fel organismul de creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic reco­man­dat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a orga­nis­mului. 5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca dia­betul să fie atât de temut. Alimentele crude protejea­ză vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coro­nare şi, implicit, infarctul. Dieta alcalină şi obezitatea Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regi­mu­rile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul re­mar­cabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greu­tate, de circa 3 kg pe săptămână, în pri­mele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va înce­tini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, ţesuturile îşi vor menţine elas­ticitatea, pielea va deveni mai luminoasă şi fără tulbu­rări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau emo­ţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alca­lină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii ţesu­turilor şi al reducerii adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un ex­celent tratament intern anti-celulită. Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de pre­venire şi de combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creş­terea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor şi pie­lonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în trata­mentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi stru­gurii ursu­lui (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vac­cinium vitis-idaea), sunt efici­ente doar în urina cu un pH alca­lin. În acest mediu alcalin, arbu­tina, o substanţă con­ţi­nută în frunzele acestor plante, se des­compune în sub­stanţe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilo­cocul auriu etc. Fiind un regim blând, care nu pre­su­pune înfo­metare exce­sivă sau re­nun­ţarea la sub­stanţe esenţiale sănă­tăţii, dieta alca­lină este practic lip­sită de contra­indicaţii. Totuşi, per­soa­­nele cu gas­trită acută, co­lită de fer­men­­taţie sau rec­to­colită ulce­ro-he­mo­ragică vor aborda cu pru­denţă acest re­gim, intro­ducând crudi­tăţile şi ali­men­tele bo­gate în fibre, gra­dat. Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către co­pii sau ado­lescenţi în creş­tere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în ami­­noacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă. Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de insuficienţă de vitamine şi mine­rale ce se găsesc în cantităţi mari în verdeţurile şi legu­mele de la începutul verii. 1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6. 2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C. 3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de microelementele potasiu şi mangan. 4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2. 5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza in­suficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu. 6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.

SPRING IMMUNITY - << FORMULA AS >> - NEWSPAPER -

Imunitatea de primăvară - Leacuri tradiţionale ruseşti şi orientale - Toată lumea se bucură că vine, în sfârşit, primăvara. Dar trecerea dintre anotimpuri ne pune organismul la încercare şi ne confruntăm cu o mulţime de boli: răceală de primăvară, alergii, sensibilitate faţă de schimbările meteo, nevroze etc. Toate acestea aduc în discuţie sistemul imunitar, despre care ne-am propus să vorbim din nou, dar de data asta din perspectiva remediilor populare ruseşti şi orientale, care se bucură şi astăzi de mare atenţie. Test pentru sistemul imunitar Vă invităm să parcurgeţi testul următor, acordând următorul punctaj: pentru fiecare afirmaţie cu care sunteţi în totalitate de acord, câte 10 puncte o pentru afirmaţiile cu care sunteţi parţial de acord - 5 puncte o iar pentru cele cu care nu sunteţi de acord - 0 puncte. 1. Răcesc de mai mult de patru ori pe an. 2. Consum mai puţin de 300 g de legume şi fructe pe zi. 3. Întotdeauna lucrez până la epuizare, iar noaptea dorm prost. 4. Sunt irascibil şi mă enervez uşor. 5. Am pielea uscată şi descuamată, iar unghiile sunt casante. 6. Dimineaţa mă trezesc foarte obosit, deşi mă culc la timp. 7. Am o slujbă de birou, o viaţă sedentară, aproape niciodată nu merg pe jos. 8. Am probleme cu greutatea (fie lipsă, fie exces). 9. Am întotdeauna mâinile şi picioarele reci. 10. Am amigdalele scoase. 11. Îmi place foarte mult să stau la plajă: vara stau la soare, până devin ciocolatiu, iar în timpul iernii, merg în mod regulat la solar. 12. În sarcina mea cad toate treburile casnice, obosesc foarte tare. 13. Fumez. 14. În timpul zilei casc des şi aş vrea să ajung cât mai repede în pat. 15. Locuiesc într-un oraş poluat. 16. Sufăr de o boală cronică. 17. Sufăr de alergie. 18. Mi-e greu să ies din casă şi să-mi petrec seara cu prietenii în oraş. 19. Răceala se prinde uşor de mine, e suficient ca cineva să strănute lângă mine şi sunt bolnav. 20. Odată ce încep să tuşesc, mult timp nu mă mai opresc. Aprecierea punctajului * De la 0 la 60 de puncte: puteţi fi complet liniştit! Sistemul dvs. imunitar este stabil. În gene­ral, bolile vă ocolesc, iar când le contractaţi, trec fără com­pli­caţii. * De la 61 la 125 de puncte: sistemul dvs. imu­nitar se încadrează în limitele normale. Nu aveţi încă motive de îngrijorare. Pentru ca imu­nitatea să rămână stabilă, trebuie să menţineţi un stil de viaţă sănătos: hrană bazată pe legume şi fructe, bogată în minerale şi vitamine; somnul profund la ore fixe şi exer­ciţiile fizice zilnice pot face minuni. Este indicat ca odată cu venirea primăverii să înce­peţi să luaţi şi polivita­mine. * Peste 125 puncte: fiţi atenţi! Sistemul dumnea­voas­tră imunitar şi starea generală de sănătate lasă mult de dorit. Trebuie să consultaţi cât mai grabnic un medic generalist sau un specialist în imunologie. Nu încercaţi să vă restabiliţi singur, luând pastile "după ureche", fără să cereţi sfatul unui specialist. Dieta rusească de primăvară Chiar şi la oamenii sănătoşi, din cauza insufi­ci­enţei de lumină solară şi a lipsei de vitamine, sistemul imunitar se clatină primăvara. În regiunile din Siberia, după iernile lungi şi cumplit de geroase, toţi oamenii simţeau nevoia să-şi întărească organismul, pentru a putea lupta cu bolile specifice primăverii, când, odată cu încălzirea, viruşii şi bacteriile se înmulţesc. Dieta cu sucuri roşii Această dietă cu suc trebuie urmată timp de trei săptămâni. Se consumă suc proaspăt, obţinut din orice fruct roşu (cireşe, vişine, căpşuni, struguri, rodii, afi­ne) ori legume (sfeclă roşie, morcovi, varză roşie). Lo­cui­to­rii Siberiei susţin că cel mai eficient este sucul de rodii. Schema de tratament: în prima săptămână se consumă o jumătate de cană de suc, de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înaintea meselor principale. În cea de-a doua săptămână - aceeaşi jumătate de cană, dar de două ori pe zi, iar în cea de-a treia săptămână - o dată pe zi, între mese. După zece zile de pauză, dieta poate fi reluată. Alimente energizante 1. Câte o lingură de stafide, caise deshidratate (mărunţite) şi miez de nucă (mărunţit) se ames­tecă cu o lingură de miere de albine şi sucul de la o jumătate de lămâie. Se administrează câte o lingură de preparat, de trei ori pe zi, la primele simptome ale răcelii sau de câte ori vă simţiţi slăbit. 2. Două lămâi, un kilogram de morcovi, un kilo­gram de mere, o jumătate de kilogram de caise uscate, 300 g de stafide şi cinci linguri de miere de albine se prepară în felul următor. Morcovii şi merele se dau pe răzătoarea cu găuri mici, caisele uscate şi stafi­dele se dau prin maşina de tocat carne, iar lămâile se storc. Pasta obţinută se omogenizează bine cu mierea şi se toarnă într-un recipient cu capac. Amestecul se poate păstra la frigider. Se administrează de trei ori pe zi câte o lingură sau cel mult două. 3. O jumătate de kilogram de caise ori prune uscate, date prin maşina de tocat, un pahar de miez de nucă măcinată, 2-3 mere cu tot cu coajă, tăiate în cubuleţe, se amestecă bine într-o cratiţă. Se adaugă o jumătate de pahar cu apă şi o jumătate de kilogram de zahăr. Se fierbe la foc mic, până ce fructele devin moi. După răci­re, se pune compoziţia într-un borcan. Se adminis­trează câte o lingură, înainte de mesele princi­pale. Fiertură din tărâţe de grâu Peste o lingură de tărâţe de grâu sau secară se toarnă două căni de apă. Se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, după care se trage de pe foc şi se adaugă o lingură de miere. Se administrează câte 50 g, de trei ori pe zi. Ceai din angelică - planta îngerilor Se spune că angelica este o plantă dăruită de către îngeri oamenilor, spre vindecarea bo­lilor. Ea însă nu poate fi culeasă şi administrată decât de către cei cu sufletul şi min­tea curate. Ceaiul de angelică îmbunătăţeşte compoziţia şi circulaţia sângelui, forti­fică stomacul, dezinfectează intestinele, întăreşte siste­mul imunitar. Mod de preparare: Peste o lingură de pulbere de rădăcină de angelică se toarnă o cană de apă clocotită. Cana se pune într-un alt vas cu apă şi se fierbe la baie de abur, timp de 20 de minute, după care se strecoară. Se consumă câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, îna­in­te de masă. Ceaiul nu trebuie utilizat timp îndelungat. Baie rusească Acest gen de baie este un tonic excelent, înlătură simptomele răcelii şi face să dispară ca prin minune vertijul şi durerile de cap. Ingrediente: o parte frunze de merişor şi de zmeur şi trei părţi frunze de coacăz, trei părţi frunze şi fructe de cătină şi măceşe. Toate ingredientele se pun direct în cada de baie, în apa potrivită pentru îmbăiere. Este indicat să vă frecţionaţi uşor corpul cu frunze şi fructe după ce s-au înmuiat uşor. Relaxaţi-vă în această apă cel puţin 10 minute. Masaj oriental pentru întărirea sistemului imunitar Adoptat de la locuitorii Rusiei Orientale, s-a răs­pândit în toate zonele din Rusia, fiind practicat în pe­rioada Uniunii Sovietice în toate grădiniţele şi şcolile, înaintea orelor de curs, după gimnastica de în­viorare. Tehnica protejează organismul de răceli şi gripe, întă­reşte sistemul imunitar şi creşte re­zistenţa organis­mului la infecţii. Este recomandat să se efectueze de trei ori pe zi, dar cu precădere dimineaţa, imediat după trezire. Cu vârful dege­tului arătător sau mijlociu se fac nouă mişcări cir­cu­lare în sensul acelor de ceasornic, timp de 30 de secunde, şi nouă mişcări în sens invers acelor de ceasornic, timp de alte 30 de secunde. Punctele de masaj: * la ca­petele interioare ale sprâncenelor (punctele 1 şi 2); * în părţile late­ra­le ale nărilor (punctele 3 şi 4); * în adâncitura de la baza nasului (punc­tul 5); * în adâncitura dintre buza inferioară şi bărbie (punctul 6). Prin presare, căutaţi acel punct uşor dureros. Acela este locul co­rect ce trebuie masat. Leacuri tibetane Amestec din plante Se ia următorul amestec din plante, în părţi egale: rozmarin sălbatic, melisă, rădăcină de valeriană, co­nuri de hamei, flori de tei, sovârf, talpa-gâştei şi se­minţe de coriandru. Amestecul se fierbe într-un ibric în prealabil opărit. La o lingură cu vârf de amestec, se pune o jumătate de litru de apă. După fierbere, ibricul se înveleşte într-un prosop şi se lasă la răcit peste noapte. Această porţie trebuie consumată într-o singură zi, în două-trei doze. În afară de întărirea sistemului imunitar, acest ceai reglează aritmia şi palpitaţiile inimii şi este benefic sistemului vascular. Băutură cu aloe vera Ingrediente: 100 ml de suc de aloe vera, 500 g de nuci pisate, 300 grame de miere, zeama de la patru lămâi şi un pahar de votcă. Totul se amestecă foarte bine şi se lasă timp de 48 de ore într-un loc întunecos. Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Decoct din măceşe Datorită conţinutului ridicat de vitamina C, tranda­fi­rul sălbatic este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune modalităţi de a menţine imunitatea ridicată. Peste două linguri de măceşe uscate şi tocate mărunt se toarnă o jumătate de litru de apă. Se fierbe timp de 15 minute la foc mic şi se lasă la infuzat timp de 24 de ore. Se consumă după bunul plac, cu o linguriţă de mie­re sau o linguriţă de coniac. Compot din plante şi fructe de pădure Peste cinci linguri de frunze mărunţite de melisă, mentă, salvie şi flori de castan se toarnă un litru de apă clocotită, se acoperă şi se lasă la infuzat. După două ore, se strecoară. Separat, se pun într-o oală un kilo­gram de coacăze negre, căline, vişine, căpşuni, afine (iarna puteţi folosi orice fructe de pădure congelate sau uscate) cu doi litri de apă. Se fierb timp de 15 minute, la foc moderat. În acest compot se adaugă infuzia de plante şi preparatul se pune din nou la fiert până dă într-un clocot. Se păstrează în recipiente de sticlă în­chisă la culoare, în frigider. Se bea câte o ceaşcă, o dată pe zi. După preferinţă, se poate adăuga miere.