ZIUA CRUCII -the Day of the Cross Orthodox Christian calendar!

Astăzi se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci . stăzi se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci Mii de creștini din lumea întreagă sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii. Aceasta este singura sărbătoare cu post aspru şi rugăciune care are loc în fiecare an este pe data de 14 septembrie. Today is celebrating the Ascension of the Holy Cross Traditions and Customs on the Day of the Cross    Thousands of Christians around the world celebrate the Ascension of the Holy Cross or the Day of the Cross. This is the only fasting feast and prayer that takes place every year is on September 14th. Spre deosebire de alte sărbători creștine, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului. Unlike other Christian feasts, the Ascension of the Holy Cross is honored with harsh post, the Cross being a symbol of victory over death and sin. Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. The ascension of the Holy Cross or the Day of the Cross marked two solemn events: the Commemoration of the Cross and its exaltation before the people by Bishop Macarie of Jerusalem on September 14, 335, and the bringing of the Holy Cross from the Persians in 629 at the time of the Byzantine Emperor Heraclius placed it in the Church of the Holy Sepulcher in Jerusalem. Înălțarea Sfintei Cruci. Ziua Crucii. Această sărbătoare aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei invinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost găsite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a aşezat lânga ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vada Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o să fie văzută de tot poporul şi de atunci în fiecare an, la 14 septembrie, se sărbătoreşte acest eveniment. Ascension of the Cross. Day of the Cross. This holiday reminds of a significant moment in the life of the holy Emperors Constantine and Helena. On the eve of the struggle with Maxentius, an enemy of the Christians (307-312), Emperor Constantine had a vision: in the full day, a cross formed of stars appeared in the sky with the inscription "By this sign you will conquer." The Emperor defeated, and his mother, after success, commanded the Holy Cross to be found in Jerusalem near Golgotha. There were found three identical crosses, one on which Jesus was crucified and two of the thieves killed with him. To find out the cross on which Jesus was overturned, Patriarch of Jerusalem Macarie approached each cross by a girl who had just died. When Macarie laid the Holy Cross beside her, it was said that the young woman had risen. The news spread like lightning, and the church became inconclusive for the faithful who came to see the Holy Cross. In the year 335 after Christ, the Patriarch exalted it to be seen by all the people, and then every year on September 14th, this event is celebrated. Traditii de Ziua Crucii Traditions on the Day of the Cross Potrivit altor tradiţii, de Înălțarea Sfintei Cruci, sau Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste. Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete. Ziua de 14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. September 14 is also considered the date of late summer and early autumn. The popular calendar records this day under other names, such as the Crusade of the Violins and the Serpent Day. Under the first name, the day is known especially in the hilly and southern areas, in the wine-growing areas, marking the beginning of the gathering of the vineyards. The second denomination is related to the fact that from this day it is believed that snakes and other reptiles begin to retreat into underground hideouts, hibernating until the spring. Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii. La sate, încă se mai crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor. Potrivit altor tradiţii, de Înălțarea Sfintei Cruci, sau Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste. Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete. Tot de Înălțarea Sfintei Crucii, în Bucovina se făceau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare. September 14 is also considered the date of late summer and early autumn. The popular calendar records this day under other names, such as the Crusade of the Violins and the Serpent Day. Under the first name, the day is known especially in the hilly and southern areas, in the wine-growing areas, marking the beginning of the gathering of the vineyards. The second denomination is related to the fact that from this day it is believed that snakes and other reptiles begin to retreat into underground hideouts, hibernating until the spring. Pelerinaj la crucile de la Dervent An de an, la 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Crucii sau Ziua Crucii, mii de pelerini își îndreaptă pașii către tărâmul Dobrogei, la Mânăstirea Dervent, din județul Constanța. Este Ziua Hramului sfântului lăcaș, praznicul împărătesc dedicat Înălțării Sfintei Cruci. Acum se evocă două evenimente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci, unul legat de aflarea lemnului, în secolul al IV-lea, de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare. Pilgrims at the crosses at Dervent Years later, on 14 September, on the Ascension of the Holy Cross or on the Day of the Cross, thousands of pilgrims move their steps to the Dobrogea realm at the Dervent Monastery in Constanta County. It is the Feast Day of the holy place, the feast of the Emperor dedicated to the Ascension of the Holy Cross. Two important events in the history of the Holy Cross, one related to finding the wood in the fourth century, are now evoked by Holy Queen Elena, the mother of Constantine the Great. Al doilea eveniment memorabil ține de simbolul victoriei creștinismului împotriva păgânismului. Tot pe 14 septembrie, dar în 630, Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat din Crucea. La Mânăstirea Dervent, credincioșii pot simți binecuvântarea Crucilor prin alinarea suferințelor, mângâierea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului și puterea Izvorului Tămăduirii. The second memorable event is the symbol of the victory of Christianity against Paganism. Also on September 14, but in 630, Patriarch Zaharia of Jerusalem ascended the Cross. At Dervent Monastery, believers can feel the blessing of the Cross by relieving suffering, comforting the Virgin Mary's Miraculous Icon and the Power of the Healing Spring. Mii de credincioși vin în pelerinaj de Ziua Crucii, pe Muntele Mic Creștinii participă la pelerinajul de pe Muntele Mic cu ocazia praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Oamenii vin să închine rugăciuni fierbinți la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mânăstirea Călugăra, Mânăstirea Teiuş şi Parohia Măru, din Eparhia Caransebeşului. Thousands of believers come to pilgrimage on the Cross Day, on Mount Mic Christians participate in the pilgrimage on Mount Mic on the occasion of the feast of the Ascension of the Holy Cross. People come to pray hotly at the miraculous icons of the Mother of God at the Monastery of Călugăra, the Teius Monastery and the Mary Parish, in the Diocese of Caransebes.

CALENDAR ORTODOX - 27 DECEMBRIE SFINTUL STEFAN !

Sfantul Stefan este praznuit de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 27 decembrie. Conform Noului Testament, Stefan se tragea din Ierusalim si avea origini iudeice. De asemenea, Sfantul Stefan este recunoscut ca fiind primul martir crestin care a fost condamnat de catre autoritatile Iudaice. Iisus Hristos l-a luat sub aripa sa, sa il urmeze pretutindeni si sa ia parte la faptele si minunile sale. Sfantul Stefan a fost numit Arhidiacon, functie care prevedea ca el sa ii conduca pe diaconi. Dat fiind faptul ca rolul diaconului in biserica de odata era mult mai important decat cel din zilele noastre, Stefan a starnit atentia fariseilor. Acestia erau nemultumiti de faptul ca el incearca sa aduca oamenii de partea sa si sa ii converteasca la crestinism prin predicile despre invataturile lui Hristos. La putin timp dupa ce a devenit diacon, Stefan a fost dus inaintea Sinedriului, sub acuzatia de blasfemie la adresa lui Moise si a lui Dumnezeu. Interogat de catre Caiafa, cel care il judecase si pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Stefan ii acuza pe cei care doreau ca el sa piara. Gasit vinovat de blasfemie, Sfantul Stefan este condamnat la moarte prin lapidare. Odata ce afla sentinta, sfantul a avut o teofanie si le-a spus iudeilor: „Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. A fost scos inafara cetatii si a fost ucis prin lapidare, devenind si primul martir care a fost ucis pentru ca a marturisit in fata tuturor credinta pe care o avea in Iisus. Inainte sa isi dea duhul si sa mearga la ceruri cere iertare pentru cei ce il omoara. Locul unde era ingropat Sfantul Stefan a fost descoperit in anul 415, iar din anul 560 moastele sale se afla in cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma impreuna cu moastele arhidiaconului roman Laurentius. Potrivit unei traditii stravechi, de Sfantul Stefan este bine sa aducem in casa icoana Sfantului, ajutandu-i astfel pe crestinii care sufera probleme de sanatate si pe cei care se judeca de foarte mult timp cu persoanele orgolioase. In unele locuri din Muntenia gospodinele pregatesc asa-numitele Painici ale lui Stefan, facute in forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemanator cu cel de cozonac. Se obisnuieste ca aceste painici sa se unga cu miere. De asemenea, painicile amintesc crestinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfantul Stefan. Odata ce sunt sfintite de preot la biserica, painicile se impart copiilor sarmani. Tot in aceasta zi este bine sa daruim icoana Sfantului nostru Stefan sau o candela noua aprinsa pentru sanatatea rudelor bolnave dar si pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, pretuirii si respectului pe care i-l purtam Sfantului martir Stefan este bine ca in aceasta zi persoanele certate sa se impace.

24 JUNE _MAGIC DAY FROM ROMANIA ( SINZIENE)

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/18782/traditii-si-obiceiuri-de-sanziene.html

DENIA PROHODULUI - VINEREA MARE

DENIA DIN JOIA MARE - EASTER

PATIMILE LUI HRISTOS În aceastã searã, în toate bisericile crestin-ortodoxe se va citi Denia celor 12 Evanghelii. Sunt cu totul uimitoare si îndemnãm toatã lumea sã participe la aceste slujbe extraordinare. Îndelunga rãbdare a Domnului nostru Iisus Hristos este preamãritã dupã fiecare dintre cele 12 Evanghelii citite la Denia din Joia Mare (Utrenia zilei de vineri). Pericopele evanghelice ale acestei slujbe alcãtuiesc un tablou complet al suferintelor Mântuitorului, culminând cu rãstignirea si moartea Sa pe Cruce. El este Singurul Care Se rãstigneste pe Sine, fãrã de pãcat fiind, pentru ca noi sã fim izbãviti din robia pãcatului. Calendarul evreiesc sãrbãtorea Pastile iudaic în noaptea de 14 spre 15 a lunii nisan, echivalentul lunii aprilie a calendarului latin. Ne aflãm, asadar, la începutul primãverii anului 30, conform documentelor vremii. Dacã Pastile evreilor a fost sâmbãtã, 15 nisan (8 aprilie), atunci Sãptãmâna Pãtimirilor Domnului nostru Iisus Hristos avea sã înceapã duminicã, 2 aprilie, anul 30. Prima evanghelie rânduitã de Bisericã a se citi în Joia Mare ne aduce în fata Mântuitorului si a apostolilor la Cina cea de Tainã. Iuda Iscarioteanul tocmai iesise din foisorul Cinei, pentru a cere mai-marilor preotilor un grup de ostasi, oferindu-le pe Mântuitorul chiar în acea searã. Cunoscând cã momentul prinderii Sale se apropie, Iisus a rostit celor unsprezece apostoli o minunatã cuvântare de învãtãturã, de despãrtire si de îmbãrbãtare, un reazem pentru încercãrile ce vor urma. I-a anuntat cã peste doar câteva ore Se va fi dat în mâinile celor ce voiau sã-L prindã. La auzul acestor vorbe, apostolii fãgãduiau cã-L vor urma pânã la moarte, însã El stia ce va urma: din doisprezece, unul avea sã-L vândã, unul se va lepãda de trei ori de El, nouã se vor ascunde de teama multimilor si doar unul Îi va fi alãturi, lângã Sfânta Cruce. Încheind cuvântarea, Iisus a iesit împreunã cu apostolii în Grãdina Ghetsimani, locul Sãu preferat pentru rugãciune. Iuda Iscarioteanul cunostea acel loc si se apropia, cu oameni înarmati, pentru a-L preda pe Mântuitorul. Iisus avea sã accepte suferinta, pânã la capãt, oprind chiar pe Petru a se împotrivi. Pe Iuda, vânzãtorul, îl întâmpinã cu aceeasi dragoste, oferindu-i chiar sansa de a se pocãi în ultima clipã. Desi cunostea cã Îl trãdeazã, Mântuitorul l-a întrebat pe Iuda: „Prietene, pentru ce ai venit?”. si, dorind a-l îndrepta chiar în ceasul vânzãrii, continuã: „Iuda, cu o sãrutare vinzi pe Fiul Omului?”. Cu blândete în glas, cu dragoste în privire, nici o urmã de ranchiunã fatã de Iuda în momentul trãdãrii, asa continua Iisus sã-si iubeascã ucenicii. Când Malhus, unul dintre slugile venite sã-L prindã, la semnul lui Iuda, s-a apropiat, Petru a scos sabia si i-a tãiat urechea. Hristos n-a îngãduit, însã, vreo vãtãmare si a vindecat urechea slugii. Petru a scos sabia din dragoste pentru Hristos, dar din supunere, la porunca Sa, a bãgat-o la locul ei. Aceeasi iubire în fata slãbiciunii omenesti o va primi si Petru, cãruia Iisus îi spusese cã nu va cânta cocosul pânã ce nu se va lepãda de El de trei ori. Învãtãtorul era prins, apostolii fugiserã, doar Ioan si Petru urmau îndeaproape grupul ce-L purta spre judecatã. La curtea arhiereului Caiafa, unde Iisus era interogat, aveau acces doar ostasii si membrii Sinedriului. Acolo avea Petru sã se lepede de trei ori de Mântuitorul si îndatã a cântat cocosul. Traditia spune cã Petru a plâns pânã în ziua Învierii Domnului. Dupã Înviere, Mântuitorul îl reasazã din nou pãstor, printr-o întreitã mãrturie a dragostei Sale. Urmeazã judecata Sinedriului, apoi judecata lui Pilat si pedeapsa definitivã pentru „regele iudeilor”: Rãstignirea. Toate acestea sunt relatate în primele cinci pericope evanghelice ale deniei din aceastã searã. Acum are loc cel mai important moment al slujbei: aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar si asezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare, în cuvintele preotului: „Astãzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pãmântul pe ape”. Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintã cerul, si asezarea ei în naosul bisericii, care simbolizeazã lumea, reprezintã iesirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiascã si venirea Sa, în istorie, în lume. Crucea Domnului si mormântul Sãu s-au multiplicat, la nesfârsit, în toate bisericile crestine, în chipul Sfintei Mese si al Crucii aflate în altarele bisericilor din toatã lumea. Oamenii aflati în fata altarului bisericesc devin, astfel, pelerini la mormântul Domnului. Cântarea bisericeascã din Joia Mare numeste pe Hristos „Mirele Bisericii”, întrucât Biserica ia nastere prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului si devine vizibilã în ziua de Rusalii, prin Pogorârea Duhului Sfânt, dupã fãgãduinta fãcutã apostolilor la Cina cea de Tainã. Între Sfânta Cruce si sfântul altar existã o strânsã legãturã: crucea este altarul jertfei dureroase a Mântuitorului, în timp ce altarul este locul de jertfã nesângeroasã a Fiului lui Dumnezeu, prin Sfânta Euharistie. Lângã Cruce, la picioarele lui Iisus, stãteau Sfânta Fecioarã Maria, femeile mironosite si Ioan, ucenicul cel iubit. sapte cuvinte de iertare, iubire si rugãciune au rãmas de la Mântuitorul cãtre Maica Sa si apostolul Ioan: „Femeie, iatã fiul tãu!” si „Iatã mama ta!”. Nu si-a dat sufletul pânã ce nu si-a încredintat Maica unui fiu adoptiv. Din nou, iubirea Sa îndelung rãbdãtoare. Iar înainte de a muri, a cerut iertare în fata Tatãlui Ceresc, pentru cei ce-L osândeau: „Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac.” Era rãstignit între doi tâlhari, dintre care unul L-a hulit, iar celãlalt s-a convertit. Iubirea îndelung rãbdãtoare a Mântuitorului Hristos se vede fatã de Dumnezeu -Tatãl, în cuvintele de pe Cruce, înaintea Mortii Sale, când a zis: „Pãrinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu”, iar pentru cei care L-au rãstignit, Mântuitorul Se roagã zicând:„Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac”. Aceastã tainã a iubirii pânã la capãt, a iubirii mai tare decât pãcatul, a iubirii lui Hristos mai tare decât trãdarea, mai tare decât lepãdarea, mai tare decât orice pãrãsire si orice singurãtate impusã Lui, precizeazã Patriarhul Daniel, este taina Crucii si în ea se gãseste sãmânta Învierii. Legãtura aceasta dintre taina Crucii si taina Învierii, prin iubirea mai tare decât moartea, este meditatã, este preamãritã în aceste cântãri ale Deniilor. Iar slava acestei iubiri smerite si îndelung rãbdãtoare se vede în taina Învierii sau în taina Sfintelor Pasti.

GOD BLESSED DAY - Coffee and tulips !

Holy Week in Orthodox Christian calendar !

In Duminica Floriilor, Mântuitorul intră în Ierusalim şi este primit triumfal. După numai câteva zile, El va fi ucis. Acelaşi popor care L-a aclamat, va striga: "Răstignește-L, răstignește-L!" Începe Săptămâna Patimilor, sau Săptămâna Mare, de luni. Este perioada cea mai plină de încărcătură din tot anul. Pentru a-l scoate pe Om din Moarte, în care singur a intrat prin păcatul originar, şi a-l aduce înapoi la Viaţă, pentru care a fost creat, Dumnezeu-Creatorul parcurge drumul invers: de bună voie gustă El Însuşi Moartea, se pogoară la Iad, ale cărui porţi le distruge cu Lumina Sa explozivă şi îi scoate de acolo, din bezna păcatului, pe protopărinţii Omului, Adam şi Eva, dimpreună cu toţi cei ce au urmat după ei. Fiecare dintre aceste zile este marcată de Biserică prin slujbe minunate, care „comentează” evenimentele ce au avut loc în Săptămâna Patimilor, până la Punerea în Mormânt a Mântuitorului. Aceste slujbe se numesc Denii, de la slavonescul “vdenie” – veghe, și se țin în fiecare seară, pentru ziua ce urmează. Prima dintre Denii se ţine chiar în seara Duminicii Floriilor şi este Denia pentru Lunea Mare. (Ziua bisericească începe în seara anterioară.) Ultima are loc în Vinerea Mare şi este cutremurătoarea Denie a Prohodului Domnului. Duminică seara – Denia pentru Lunea Mare: Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt, un eveniment care anunță vânzarea lui Hristos de către Iuda. Tot la Denia de Luni se vorbește despre smochinul neroditor, blestemat de Iisus să se usuce, anunțând Judecata de Apoi. Omul, ca și pomul, se judecă după roadele pe care le dă în timpul vieții. La sfârșitul vremurilor, roadele (faptele ) sale îi vor stabili locul: în grădina Raiului sau aruncat în foc, ca o uscăciune nefolositoare. Luni seara – Denia pentru Marţea Mare: se vorbește despre pilda celor zece fecioare, care aşteptau venirea Mirelui pentru Nuntă, cu candele în mâini. Dar numai cinci dintre ele au avut înţelepciunea de a lua şi ulei. Candela fără ulei „de rezervă” reprezintă grija exclusivă pentru viața pământească, neglijând viața veșnică. După modelul fecioarelor înțelepte, omul trebuie să aibă grijă în viața aceasta să-și facă „rezerve” (milostenii, fapte bune, iubire față de aproapele etc.), cu care își va ține aprinsă candela și la Judecata de Apoi, intrând astfel în Bucuria cea Veșnică a „Nunții cu Hristos”. Marţi seara – Denia pentru Miercurea Mare: pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patimile Sale, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Aceasta, în contrast cu Iuda care, în Miercurea din Săptămâna Patimilor, L-a vândut pe Hristos fariseilor pentru treizeci de arginţi. Mai rău, însă, atunci când îi pare rău de trădare, orgoliul îl împiedică pe Iuda să cadă la piciorul Crucii, și să-i ceară iertare lui Iisus, asemenea tâlharului celui bun, ci preferă să-și ia zilele. Abia acesta este momentul în care Iuda este cu totul pierdut. Miercuri seara – Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Împărtășaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi începutul Patimilor prin vinderea Domnului. Joi seara – Denia pentru Vinerea Mare. Este o slujbă splendidă și amplă, în care se citesc cele 12 pasaje din Evanghelii ce povestește întreaga derulare a evenimentelor după prinderea lui Iisus: lepădarea lui Petru, judecata Mântuitorului, răstignirea la cererea aceluiaşi popor care Îl primise triumfal şi cumplitele Sale patimi. Denia, numită și a „Celor 12 Evanghelii”, împletește relatările celor 4 evangheliști în mod minunat, prin reluarea și completarea episoadelor, ca într-un film regizat cu măiestrie: spectatorului - participant la Denie i se relevă unghiuri noi, i se oferă explicații suplimentare, și flash-back-uri lămuritoare. Tot acum are loc scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Vineri seara – Denia pentru Sâmbăta Mare: cutremurătoarea slujbă a Prohodului Domnului. Retrăim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la Iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune şi Moarte pe Adam şi Eva dimpreună cu toţi cei adormiți de-a lungul veacurilor. Sâmbată seara – Slujba Învierii Domnului reprezintă încununarea celor șase Denii din Săptămâna Patimilor Omul este restaurat, este repus pe tronul Vieţii, pentru care dintru început a fost creat. În Săptămâna Mare se postește aspru. Luni, marți și miercuri se mănâncă o singură dată pe zi, seara, pâine și apă. Joia Mare, când este pomenită Cina cea de Taină, este dezlegare la untdelemn. Vineri și sâmbătă este post negru.

HAPPY BIRTHDAY << DAY FLOWER >> Orthodox Christian!