style="margin-top:40px;"

fulgi de nea

luni, 22 iunie 2015

SANZIENE(daisies ) MAGIC AL NIGHT SKIES OPEN

În noaptea magica de Sanziene se deschid cerurile ! Traditia sarbatorii Sânzienelor, a Solstitiului de vara si a zilei Sfântului Ioan Botezatorul Noaptea de Sânziene este o noapte magica, un moment de liniste, de echilibru, în care se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine în contact cu lumea pamânteana. Se spune ca mai ales în aceasta noapte (23-24 iunie, noaptea premergatoare zilei Sfântului Ioan Botezatorul) cei norocosi pot întâlni Sânzâienele. Numite în traditia populara si Sfintele, Frumoasele, Maiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt fiinte ireale, fantastice, fapturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefacatoare, care au numai însusiri bune. Fuioare usoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transforma în zâne cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza hore ametitoare prin gradini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entitati ale aerului, transparente, pure si nobile, foarte greu de perceput data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide. Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele si Rusaliile, Sânzienele (Dragaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor casatorite, pasarilor si animalelor, dau miros si puteri tainice florilor, tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor si apara lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul aceste fapturi mitice exista în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele. Sarbatoarea Sânzienelor are loc la trei zile dupa Solstitiul de Vara, cea mai lunga zi din an, moment de rascruce situat la mijlocul anului si înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriase pe culmile dealurilor. Încinsi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi arunca în foc aceste brâuri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roti aprinse, si ele simboluri ale Soarelui care se îndreapta odata cu vara catre toamna, si care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lasate sa pluteasca pe ape mici ambarcatiuni cu lumânari. Se practica saritul peste focul purificator. Se crede ca cine va trece prin foc sau va sari peste el în aceasta noapte, se va purifica si întregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli si va fi fericit. Traditiile acestea care exista si acum în tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult înaintea crestinismului Dupa ce se trece de miezul noptii si focurile se sting, oamenii se îndreapta în liniste spre casele lor, lasând locul spiritelor care, dupa credinta populara, în noaptea aceasta ca si în toate noptile importante ale anului, hoinaresc hai-hui prin lume. De aceea, cu aceasta ocazie se realizeaza si practici de pomenire a mortilor, numite Mosii de Sânzâiene: se face curatenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânari si se da de pomana la cimitir. În aceasta zi, florile de sânzâiene, împletite în cununi, sunt atârnate, pâna în anul urmator, la ferestre, la porti, la stresinile caselor, cu credinta ca vor apara oamenii, animalele si recolta de fortele nefaste, malefice si vor aduce noroc si belsug. Aceste cununi sunt folosite si pentru prevederea viitorului, în functie de felul în care cad dupa ce sunt aruncate pe casa. Floarea de Sânziana (Gallium verum sau Gallium mollugo – dupa culoarea galbena sau alba) este o floare de câmp cu inflorescente marunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreste în preajma solstitiului de vara, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuintari în medicina si cosmetica, drept pentru care mitologia populara i-a acordat si proprietati mistice, fiind folosita în practicile magice efectuate în noaptea premergatoare zilei Sfântului Ioan Botezatorul. Daca o fata tânara o pune sub perna în noaptea respectiva, îsi va visa cu siguranta ursitul. Daca îsi pun în par sau în sân floarea respectiva, atât fetele cât si femeile devin mai atragatoare si mai dragastoase. Daca se spala la ivirea zorilor cu roua cazuta pe Sânzâiene sau se îmbaiaza în apa curgatoare devin mai frumoase. În medicina populara Sânziana are numeroase întrebuintari, dar pentru a avea eficienta dorita trebuie culeasa dupa un anume ritual: florile se culeg în zorii zilei de Sf. Ioan Botezatorul în timp ce tulpina si semintele, cum este si firesc, toamna. Daca sunt culese corespunzator, proprietatile lor sunt miraculoase. Astfel, întaresc copiii debili si limfatici, daca se pun în apa lor de baie; vindeca frigurile; puse în alcool vindeca ranile si urmele loviturilor; roua cazuta pe flori în noaptea de Sf. Ioan Botezatorul este leac sigur pentru bolile de ochi si piele. În acelasi timp floarea de Sânziana este un reper calendaristic agrar. Daca înfloreste înainte de Sf. Ioan Botezatorul, înseamna ca vegetatia plantelor este prea avansata. La trei zile dupa Solstitiul de Vara, ziua începe deja sa scada. Întreaga vegetatie îsi pierde cîte putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sânzâiene, fiind considerata cea mai buna zi din an pentru aceasta, florile potentându-si puterile si mirosurile înainte sa le înceapa declinul. Multe din florile si ierburile care se culeg în aceasta zi, sunt duse la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatate de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Pentru tarani aceasta zi este foarte importanta pentru prognoza vremii. În credinta populara se crede ca daca ploua de Sf. Ioan Botezatorul sau dupa Sânziene, este de rau augur deoarece urmatoarele 40 de zile va ploua neîncetat. Din seria obiceiurilor legate de aceasta zi face parte si traditia baii de solstitiu (21 iunie), sau de ziua Sf. Ioan Botezatorul (24 iunie). Aceasta se face într-o apa curgatoare si se considera ca spala toate nenorocirile si supararile anului trecut, precum si ca ajuta ca sa se împlineasca toate dorintele în urmatorul an. Exista de asemenea obiceiul unui scaldat ritual pentru pastrarea sanatatii. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din salbaticie. Se mai spune ca daca la miezul noptii bei roua cazuta pe floarea de Sânziana, aceasta purifica si este aducatoare de noroc, iar daca faci în aceasta zi o baie în care ai turnat decoctul facut din noua plante anume – obligatoriu si Sânziana, tot anul vei fi sanatos si-ti va merge bine. Lista credintelor populare legate de aceasta sarbatoare este foarte bogata: - În aceasta noapte, ca si în noaptea de Craciun, se spune ca animalele stau de vorba. Cine le pândeste le poate întelege graiul si poate afla multe taine. - Tot în aceasta noapte se spune ca rasare în mod magic floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege înfruntând curajos duhurile care o pazesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor si va descoperi comori ascunse. - În aceasta noapte se înconjoara casa cu facliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fânetele, grajdurile, aceasta pentru ca anul urmator sa fie mai bogat. În acelasi timp se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele. - Daca o fata arunca un buchet de flori de Sânziene prin usa deschisa sau prin fereastra, atunci îsi va gasi în acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub perna, caci se spune ca visele din aceasta noapte se împlinesc. - Perioada solstitiului de vara este si prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciurilor si iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea casatoriei (Târgurile de Fete). Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populara este verbina. Pentru ca sa aiba eficienta, verbina se culege doar în noaptile de Sânziene, de Înaltarea la Cer si de Sf. Petru si Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanta si un respect deosebit înca din antichitate: romanii îsi împodobeau cu ea templele. Se considera ca este sub influenta planetei Venus, de aceea era folosita în ritualurile pentru dragoste. Daca se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate si recolta bogata. Daca se punea în pantofi, îti lua oboseala pe loc. Se spune ca nu e voie sa o scoti din pamânt cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. Înainte de a o scoate însa se toarna pe pamânt ceara si miere. Dupa ce este scoasa (în noaptea sarbatorilor amintite) trebuie sa fie pusa usor pe pamânt si sa fie vegheata pîna la rasaritul zorilor. În medicina populara se mai spune ca daca culegi aceasta planta înainte de asfintitul soarelui, tot anul urmator nu vei avea dureri de cap. - La solstitiul de vara se atârna crengi de artar la usi si la ferestre, pentru ca exista credinta ferma ca în acest fel vor fi îndepartate toate fortele malefice. Frunzele de artar culese în aceasta zi si puse la uscat vindeca orice rana si înlatura durerea de cap. - Daca hainele, covoarele si asternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii. - Daca în aceasta zi vezi o furnica rosie aceasta este de foarte bun augur. Iar daca gasesti o furnica în portmoneu, este semnul cel mai indubitabil ca vei avea un an foarte bogat. - În unele zone se obisnuieste ca în aceasta zi sa se manânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmeaza vei fi sanatos. Crengute de soc sunt atârnate la ferestre si la usi, pentru a apara în felul acesta casa de orice necazuri si boli si pentru a se asigura astfel bunastarea în tot anul urmator. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lânga casele oamenilor deoarece se crede ca în el salasluieste un duh sau o zâna buna care-i apara pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu sa tai un soc, copacul despre care taranii spun ca „în fata lui trebuie sa-ti scoti palaria”. - Se spune ca daca culegi si manânci la miezul nopti de Sf. Ion Botezatorul petalele florii de grâu, numita albastrica, tot anul vei avea noroc în toate.